Retete fara secrete

Zilele trecute depanam acasa amintiri de pe vremea stagiaturii noastre de la Mangalia. Personal, consider acest oras ca fiind o mica bijuterie. Mic, frumusel si cu oameni de toata isprava.

Pe malul marii era o cofetarie in care, datorita vremurilor, nu gaseai prea multe lucruri. Dar si pe cele pe care le gaseai, le savurai cu cea mai mare placere si nu le puteai uita.

De poveste erau nugalele ambalate in celofan, divers colorate si cu miez de nuca inauntru si batoanele fragede de ciocolata.

Si eu am facut acasa ciocolata dupa diverse retete dar nici una nu a fost multumitoare pentru mine. Nici una nu m-a ajutat sa prepar acele batoane fragede, dulci si aromate, care mereu pareau prea mici.

De putina vreme m-a modernizat copilul meu si cu multa rabdare m-a invatat sa caut pe internet, sa scriu un mail sau sa scriu o reteta si sa adaug o poza alaturi. Ce sa zic, si poze m-a invatat sa fac. Ce sa-i faci? Alte vremuri, alta generatie.

Am cumparat de la supermarket nuga si spre dezamagirea mea parca era praf de creta dulce si tare, cu bucatele de nuca doar pe marginile vizibile ale batoanelor.

Datorita amintirilor depanate acasa si a experientei cu nugaua cumparata, am cautat pe internet o reteta de nuga. Am incercat-o respectand cu mare rigurozitate putinele indicatii date si rezultatul a fost o nuga  gustoasa dar foarte moale. Indicatiile le respectasem si poza afisata arata ca trebuia sa obtin altceva. Am cautat zile in sir o explicatie si cred ca am gasit-o. Am gasit aceeasi reteta postata in mai multe locuri, si insotita de aceeasi poza.

Aceasta intamplare adevarata am scris-o doar cu un gand si o rugaminte catre cei care vor dori sa ni se alature in demersul nostru. Am dori sa ne fie transmise doar retete verificate si nu retete copiate de undeva.

Eu inca mai caut si mai astept retetele pentru nuga si batoanele fragede de ciocolata.

Ma aude cineva?