Ajunul Craciunului

Ultima luna a anului este cred foarte iubita. Copii o iubesc pentru darurile pe care le primesc, pentru ghetus si vacanta. Adultii in general o iubesc pentru darurile primite sau facute celor dragi, pentru petreceri si reuniuni de familie sau pentru minunate vacante petrecute la schi sau stiu eu unde.

Eu personal iubesc luna decembrie pentru mirosurile ei. Da, nu am gresit. Pentru mirosurile si amintirile pe care acestea le trezesc in sufletul meu.

De obicei decembrie debuteaza cu miros de zapada proaspat ninsa, cu geruri si ghetus.

Miroase a fum de la cosurile caselor si de la porcii proaspat parliti cu paie curate de grau, in preajma Ignatului.

Cu cat ne apropiem mai mult de Craciun cu atat mirosurile se inmultesc si se amplifica. Miroase a sarmale rasucite in frunza de varza murata clocotind molcom pe un colt plita. Miroase a carnati proaspat prajiti si a pomana porcului. Si parca nu ar fi fost de ajuns, te inebuneste mirosul  cozonacilor calzi si al prajiturelelor pregatite pentru Mosul.

Miroase a cetina de brad si a afumaturi si in surdina se aud colindatorii.

Pentru mine insa cel mai iubit si mai grozav miros dintre toate era cel al turtelor inmuiate de mama in Ajunul Craciunului.

In dimineata de Ajun nu trebuia sa traga nimeni de mine ca sa ma trezesc. Ascultam cu ochii inchisi pasii usori ai mamei care trabaluia incet , incercand sa nu ma trezeasca. Eram doar in vacanta.

Focul ardea in soba, trosnind incetisor iar incaperea se umplea de mirosurile care veneau dinspre bucatarie. Mirosea a coaja de lamaie proaspat si fin rasa. Vanilia si a nuca usor rumenita in cuptor si macinata proaspat se adaugau si ele la mirosurile casei.

Turtele coapte din vreme trosneau usor in mainile mamei si rand pe rand erau toate cufundate in siropul fierbinte si parfumat pregatit de mama in acest scop.

Deja era prea mult. Deschideam ochii si mai prelungeam putin leneveala ascultand zgomotul  facut de zaharul imprastiat cu darnicie peste turtele inmuiate.

Tiptil, apaream zambind in prag si mama ma intampina cu bucurie si cu mici bucatele de turte inmuiate si presarate cu nuca macinata.

Era preambulul la ce va urma. Doar era ziua de Ajun. Sarmalele de post erau gata si asteptau cuminti pe plita. De Ajun mama imparte vecinilor: turte, sarmale si mere mari si rosii.

Iubesc decembrie deopotriva pentru mirosurile lui fabuloase dar si pentru amintirile pe care acestea le trezesc in sufletul meu. In colturile ochilor apar mici margaritare ce se rostogolesc fierbinti pe obraji in amintirea vremurilor trecute dar si de bucurie pentru ca se va reuni inca o data familia si vom petrece impreuna clipe nepretuite.