A trecut 1 an de cand Gastrowiki si-a inceput existenta in lumea virtuala. Timid la inceput, cu ezitari si multe temeri generate de nestiinta in ale calculatorului si fotografiei dar si al "obisnuitului" din bucataria noastra.

Ultima luna a anului este cred foarte iubita. Copii o iubesc pentru darurile pe care le primesc, pentru ghetus si vacanta. Adultii in general o iubesc pentru darurile primite sau facute celor dragi, pentru petreceri si reuniuni de familie sau pentru minunate vacante petrecute la schi sau stiu eu unde.

Eu personal iubesc luna decembrie pentru mirosurile ei. Da, nu am gresit. Pentru mirosurile si amintirile pe care acestea le trezesc in sufletul meu.

De obicei decembrie debuteaza cu miros de zapada proaspat ninsa, cu geruri si ghetus.

"Rasfoiam" zilele trecute paginile forum-urilor culinare in cautarea unei retete de prajitura cu care sa-mi uimesc sotul. El este un mare, dar absolut mare iubitor de ciocolata, in toate formele ei de agregare si in toate formele ei de prezentare.

Fiind incepatoare in ale calculatorului si foarte dornica de nou, sunt in stare sa citesc cu maxima atentie informatiile pe care doar un simplu dar extraordinar "click"' mi le aduce in fata ochilor.

Intotdeauna am fost un om grabit. Totul trebuie rezolvat atunci cand este nevoie si nu mai tarziu, eventual dupa un pui de somn.

Am gasit in hala la Braila carne de berbecut. Nu am stat pe ganduri si am umplut sacosa cu bucatile fragede de carne. Pe drumul spre Galati faceam deja planul de pastrama si varza cu carne. Noi adoram si pastrama si varza cu carne de oaie.

Ajunsa acasa, am schimbat tinuta cu cea de "scandal" si am luat directia bucatarie. Nu m-am odihnit si nici ajutor nu am acceptat.